Nimeni, cunoscandu-ma extraordinar de bine sau chiar cititnd acest penibil "jurnal" nu isi poate inchipui intensitatea si multitudinea sentimentelor pe care le port cu mine zi de zi. Sufletul sta sa-mi explodeze si nu il mai pot linisti . Il pierd intre extaz si agonie, intre fericire si disperare... Il simt ca s-ar agata de orice ar putea sa ii aduca o posibila salvare, sau putina stabilitate. Insa eu nu mai accept "posibilitati: in viata mea; si nu ma mai multumesc doar cu "putin". Il voi lasa sa pluteasca in deriva, pana isi va gasi singur echilibrul. Chiar daca asta inseamna ca zi de zi sa ma lupt cu toti demonii ce zac in mine si ma imping spre disperare si deznadejde.Nimeni nu poate banui cantitatea de vointa cheltuita in fiecare secunda in lupta cu mine insami...



















